joi, 21 ianuarie 2016

aleatoriu într-o zi geroasă

În fiecare seară mă așez în așternuturile mele, liniștitor de familiare cu o poftă nebună de a dormi. De parcă ceva inedit voi visa, voi clipi, voi zâmbi și întreg univers va fi schimbat. Îmi încetez orice activitate. Îmi arunc cartea sub pat, îmi opresc orice aplicație afurisită de pe telefon, las veioza aprinsă și mă pregătesc pentru momentul cel “mare”.
Însă  mii de gânduri, pe care aș vrea să le pot opri pentru câteva ore nu se opresc. Parcă exact în momentul în care clipesc pentru ultima oară, atunci cu o nonșalanță de invidiat, fiecare părticică din trupul meu se tot foiește în patul prea mare pentru un singur trup. Și mi se redeschid cutii ale minții mele. Se umilesc, se ceartă, se iubesc, se ating, se doresc și se sfâșie. Cutiile minții mele… Gânduri, trăiri, sentimente și iluzii. Astea toate se învârt în mine, în mintea mea care nu dă dovada de oboseala ci doar de haos.
De atâta oboseală într-un sfârșit adorm. Scurt, inert și “pe ace”. Nu știu niciodată cât dorm, cum dorm și ce visez. Dar în fiecare dimineața când un ultim gând mă face să ma ridic din pat și să-mi repornesc legăturile “virtuale”, oftez greu la gândul unui somn bun. Desigur, cafea amară dintr-o cană mult prea veselă pentru o noapte de nesomn, aerul rece și înviorător mă fac sa o iau de la capăt… Cred ca acea zicală cu “Noapte e un sfeșnic bun ” ar trebui să ia în seama cât de bun și pentru ce perioadă. La gânduri nelimitate se aplică oferta cu “vorbești nelimitat în orice rețea ” ?!  

joi, 15 octombrie 2015

Ea îmi scrie

Mă trezesc greu și leneșă după o noapte târzie.
Închid din nou ochii și cer o cafea amară minții mele. După câteva clipiri dezmeticirea vine în grabă cu câteva rânduri primite de la ea.

Oare de ce mi scrii..
Într-un anumit interval de timp ascultam o melodie plină de subînteles.
Două femei, mulți kilometrii, un singur bărbat. Poate al ei, poate al niciuneia.
Încă mă mustrez. Eu nu te vreau ci doar mă las purtată de val.

marți, 13 octombrie 2015

Răscruce

Calea nu e de găsit, calea te găsește.

Avem emoții. După mult timp mă hotărâsem să revin, să scriu. Asta cu siguranță îmi făcea bine. Descoperisem un fel de unealtă cu care poți să adormi rapid seara uitând că în patul îngrămădit ești doar tu.
Plângeam. Plângeam necontrolat, haotic aproape din reflex. Simțeam durere în tot corpul...acea durere pe care nu o poți explica ci  doar o simți nesfârșindu-se și cuprinzându-te cu ale sale mreje maniace. Buimacă și însetată de afecțiune mă plimbam aiurea cu gândurile strânse în cele doua palme proaspat spălate. Îmi luasem pentru întaia oară decizia ce făcea ca totul să fie ireversibil și nu mă mai întorsesem.


Trecut-au zilele de toamnă mohorâta și ploioasă. Îmi plăce așa mult toamna, îmi spun într-una din diminețiile în care de-abia clipisem și lacrimile curgeau. Îmi place toamna. Însă suferința nu înceta, mă macină și cuprindea până la finele zilei. Aș fi vrut să renunț, să fug departe și să uit.
Timpul face ca oamenii să mai și uite nimicurile minții lor însă timpul nu face ca și sufletul să nu mai simtă "nimicuri".


Nu găsisem calea oricât de multe pagini de spiritualitate intrinseca citisem. Îmi reprimam atașamente, așteptări și gânduri. Calea nu e de găsit, calea te găsește. Mi se creionează încet.
@jurnal 

Decizia era deja luată 

joi, 27 februarie 2014

Femeie - răsărit sau apus

 Citești , răsfoiesși, visezi, subliniezi și uiți.  Asta te face o femeie. Captivantă, amețitoare, cu unghii rosii și par zburlit.  Femeie.
O femeie, nu una oarecare, este prea repede uitată, dorită sau avută. Este femeia pe care ți-o poți imagina a fi a ta, a tuturor.

Te ascunzi degeaba, te cunosc. Îti simt fiecare durere, profunzime și dorința. Nu poți scapa.
Confuzie, frică, indecizie și surprindere. Îmi stă bine  zâmbind printre fumul de țigară. Știi ca nu fumez, e doar asa de amuzament.
 Ce aiurea, e acolo... dar nu o atigi. O lași în naivitatea ei pură de "Marie" neatinsă. Îti miști uneori aleatoriu degetele prin părul ei suav...roșcat...fumuriu...ori negru intens. Alteori o vrei direct sub tine în înfierbântata situație pervers de întâmplătoare. Buzele ei carnoase, umede și perfecte te altintă, te provoacă și apoi te uită.
Dar te oprești, respiri, zâmbești și bei o gură din berea de preludiu. E asa întuneric. Îti spui că mai bine deschizi ferestra. Aerul rece de februarie stins va face lumină în mintea ta.
E amăgitor, cavalerule.
Ea e acolo, cu fusta jumate ridicată cu un sutien rosu dantelat aproape pierdut privindu-te cu ochii ei mari de vampă neîncercată. Irelevant.

Câteva șuvițe de păr castaniu, câteva raze de soare auriu prevestesc un frumos răsărit.



             Răsărit sau Apus nimeni nu va știi...
           


Ps. Do you ever  wish you had a second chance to meet someone again for the first time ?!

vineri, 13 decembrie 2013

De cele mai multe ori ...


De cele mai multe ori nu deschidem ochii suficient, nu rostim cuvinte la momentul potrivit și nu facem gesturi "interzise". De cele mai multe ori trecem pe aceeași stradă zi de zi fără a observa micile buticuri, pavajul decolorat ori măreția arborilor înfloriți.
De cele mai multe ori uităm să fim fericiți, să zâmbim ori pur și simplu să surâdem...
Și doar cu câteva picături din licoarea neagră și amăruie ce-ți alintă buzele poți contempla la miile de motive ce te fac să zâmbești, să râzi.

oameni, păsări, amintiri, locuri, senzații, cărți, fructe...ori câteva cubulețe de ciocolată.

De cele mai multe ori surâd inevitabil. Fie că privesc aiurea pe geam fie că mă întâlnesc întâmplător cu cineva din orașul natal, surâd. Fiecare fulg de nea căzut pe nasul meu rece  provoacă gurii mele un adevarat zâmbet.
Iar ochii albaștrii, naivi și atât de sinceri în gesturi și cuvinte ma învăluie într-un rânjet copilăresc.



De puțin timp am descoperit aroma mării.... sunt atât de îndragostită de zbuciumul apei , de lovituri valurilor , ne nisipul aspru și fin, de mirosul sărat, de apusurile și rânduri leneș scrise . Marea e o altă lumea...un alt univers , o altă poveste cu multe vise și atingeri.
Pătimașă, iubitoare și erotică instigă la lucruri interzise, și clipe de fericire absolută. Marea...


joi, 5 decembrie 2013

Un oraș în ceață

 Desigur, acesta este tabloul ideal pentru un început de iarnă cu sprâncene argintii și mănuși călduroase.

Prolog.



A trecut ceva timp de când nu am mai scris; obiectiv sau subiectiv spunând, mutarea într-un alt oraș aduce cu sine greutatea cu care îți regăsești așa numitul ego.. Uneori poate dura mai mult alteori mai puțin.
Simt constrângerea unei clepsidre din ce în ce mai mult.
Semafoarele prevestesc din 50 în 50 de metri depărtare de vatră.. Și acele "câteva " luminițe ale orașului nici măcar nu au căldura, bucuria și frumusețea celor privite de pe o stradă îngustă dintr-un orășel de depresiune... Sigur, aș putea spune că sunt o inadaptată , protejându-mi constant ambițiile, dorințele și sentimentele personale. Sau aș putea spune doar că.... e mai usor să trăiești într-un oraș mic cu oamni bine cunoscuți, cu aceleași gesturi zilnice și cu un " Bună dimineața ! " în autobuzul cartierului.
Aventura și provocarea orașului ăstuia, nesătul de aglomerat, cu o mixtură de genii conturează vidul sufletesc ce ți-l inspiră cu fiecare fum pe care   fără să vrei îl respiri la colțul străzii.


 Toamna mea dulce,
 cu frunze arămii și piscuri roșiatici,
 cu poteci înghețate și creste adunate....
 Unde ești tu Oare?!

joi, 23 mai 2013

Expresia feței vs breton castaniu

Încă mă mai ascund sub un breton des și castaniu. Imi convine de minune această postură, misterioasă și aluzivă în același timp. Ochii mei căprui conturați cu  tuș  sunt ca o pagină pe care din când în când arunci un cuvânt. Și cele câteva bucle nu trec de umerii goi.
Bucle castanii, asta sunt eu.
Buzele rozii și crăpate sunt iluziile unor nopți grele, cu votcă și tutun. Sunt începutul și sfârșitul unui "te iubesc". Sunt dovada vie că trăiesc.

Expresia feței e un reper destul de interesant în catalogarea oamenilor. Oamenii pe care îi întâlnim în metrou, în aeroport ori la colțul străzii. Ei au o expresie  pe care cu greu te straduiești să o ții minte. Sunt așa dens conturate fără vlagă și simplitate. Aș spune chiar comerciale...
Desigur, contrariul e evident. Multe fizionomii pe care ni le amintim sunt pure și  îndrăznețe (frumoase), ieșite din anonimatul cotidian.


 "face à face avec toi"