sâmbătă, 16 octombrie 2010

Tout à fait


E destul de frig afară şi e prima oara când fac asta. E prima oara când fără să mă mai uit înapoi plec. Obişnuiesc des să plec aşa când mi se năzare, însă la fel de des mă apucă şi remuşcările.
Azi ciudat, nu mă apucă.
Nu am timp de explicaţii, nu vreau să dau explicaţii nimănui.

-Cafea? [nu, multumesc]
-Ai cumva un foc? [ fumez doar într-un singur moment, şi ăla vine destul de rar - îmi pare rău nu fumez]
-Ploaiaa asta! [ e destul de plăcut să te plimbi aşa ca un străin prin viaţa altora]
-Ştiţi cumva cum să ajung pe strada "Număcăuta, numărul 3" ? [e amăgitor să crezi că vei găsii o asemenea stradă , într-un oraş numai cu bulevarde]
-Mă iubeşti? [ e ca şi când nu ai fi văzut niciodată acel tot, dar cu toate astea îţi poţi imagina totul, în totalitea sa]

devreme cesul sună. Bem un nes?

Mă suni degeaba.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

E greu de crezut...

Cum sari acum în dans
Şi-ţi laşi capul în aerul cald
îţi zvâcneşti picoarele în iaraba strălucitoare
pe care o străbate vântul în delicată unduire.

Şi e toamană tarzie, şi e frig şi ceaţă.
12.1o

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Şi de ce fugi de lângă mine.

Ma privit venind, şi figura lui deveni deodata gravă, concentrată, parcă s-ar fi desprins atunci o taina din mişcările mele, o taină pe care o înţelegea, îngrozindu-se. S-a rezemat mai pierdut, rugându-mă să desenez.
I-am luat mână, foarte decent, aproape rugător. Simţea din privirile mele că refuzasem cu multă greutate, că luptasem chiar cu mine însămi.
Ridica adesea privirea şi atunci, gura întreagă i se desena, înfiorată, palpitând prin nu ştiu ce atingere nevăzută. Parcă ar fi aşteptat o bruscă, nemai întâlnită sărutare.
Dar eram absentă. Mă gândeam la ceva grav, de o covârşitoare însemnâtate, şi simţea aproape fizic cât de departe eram plecată.
Şi parcă ne feream amândoi să nu alunecăm într-un subiect care ne-ar fi amintit de îmbrăţişarea din noaptea precedentă.