Așa-mi repetau zeci de guri aprinse, într-una din diminețile târzii de iarnă.
Primăvara e un anotimp minunat. Simt cum renasc cum radiez și ofer și primesc caldură. E amuzant. Sau nu. Azi întâmplător mi-am dat seama ca nu totul e amuzant. Că timpul nu curge numai prin clepsidra cu nisip că oamenii sunt răi, si apa caldă costă destul de mult.
N-am să-mi bat capul cu asta, cum nu-mi bat capul cu multe. De ce?! ...pentru simplu fapt că trăim așa, într-o lume obosită, plină de neînțeleși și frustrați, iar eu tind să cred că nu fac parte din ei..defapt nu vreau sa fac parte din nimic.
Azi m-am hotărât, tu ești primăvara mea, tu ești vara de care mă voi îndrăgosti.
În unele seri, târziu mă plimb așa pe străzi, fără nici o ezitare ori suspiciune. Oameni, mașini, ferestre stele și mult noroi. Întuneric și lacrimi în ochi. Un bătrân îmi șoptește în taină " E periculos să mergi singură noaptea pe stradă"
Tu unde ești?!