vineri, 22 iulie 2011

Sunt atâtea stele pe cer

Și azi am poftă de scris. De scris nebun pe pieptul tău gol. De cuvinte și de înghețată cu fructe. De multe și de nimic.

Oamenii trec, se uită, jură și înjură, cataloghează și respiră. Spun multe cuvinte din care voi și până la urma și eu uneori nu înțeleg nimic. Multe cuvinte ce fac o adunătură de ipocriți ce într-un anumit moment mi-ar ieși în cale.
Azi am chef de călărit un armăsar viu și puternic. De sedus în rochie neagră cu dantelă, bărbați între două vârste, copți, plini de povești amăgitoare.
Așa fac mereu, după orgasm întreb de nevastă, de copii și de rata la bancă. Îmi place să știu multe și totusi nimic. După mai puțin de jumatate de oră uit tot, dar asta nu contează. El s-a relaxat, și-a spus oful. Și da, așa seduc.

[......Mi-e frica. Apare iar și iar, nu doar în mintea mea ci pretutindeni…se plimbă alene între cele două vagoane, căutându-mi privirea îngrijorată și speriată făcută parcă din disperare omenească..]