duminică, 1 mai 2011

Și nu-mi e frică.

Și da, nu mi-e frică de ploaie, de mersul pe bicicletă, de insecte, de cutremure, să mănânc melci, să merg la pescuit, să rămân singură în casă, să cos cearceafuri, să lipesc acțipilduri pe frigidere, să ud flori, să rămân închisă în beci, să spăl geamuri, să înot goală, să nu mi raspunzi la telefon, să stau la ocazie, să mănânc ciocolata noaptea, să merg pe jos 50 de km, să mă trezesc cu tine în fiecare dimineață, să bat doua cuie, să șterg praful, să citesc ziarul bunicului, să vopsesc o usa, să scriu 101 lucruri pe care le stiu despre tine, să aștept zilele ploii să se sature de mine, să bat oameni la cap, să fac dus cu broaște, să alerg pe dealuri, să mă tăvălesc prin noroi, să merg la fân, să stau o noapte pe bloc, să mă joc ascunselea, să citesc în podul casei, să număr orele pănă ce ne vom întâlni, să scriu pe peretele de lângă pat, să privesc un apus de iulie, să fac clatite, să merg pe munte, să mă plâng, să mă uit la tine, să nu-mi amintesc prima noapte în care te am visat, să nu știu să mă închei la șirete, să merg prin ploaie fără umbrela și totuși să nu mă ud, să fac curat, să mă orientez după o hartă, să citesc gândurile oamenilor, să fac maioneza, să joc cu tata table, să fiu singură la mare departare de casă.
Nu mi-e frică...

Și mă apucă dorul de alergat, de fugit și mers rapid. De uitat și de baut. De tras o țigară în piept și iar de alergat. De mers aiurea pe câmpul nostru cu flori de iunie, de tricouri ude și bomboane. De mers pe autostradă. De mâncat pizza cu tata la volan. De stat cu capu pe geam. De țipat în adâncul sufletului. De respirat ușor pe pieptul tău. De citit povești. De stat noaptea la lumina farului. De ascultat muzică și de alergat. De flirtat și fuste mini.
Criim Helen.