Am sa mor.

Ma trezisem cu gandul nimicitor de a muri. Era totusi un gand plin de detalii si intrebari. La fel si raspunsurile erau multe. Atatea idei, si planuri ca parca deodata lumea mea se inchisese in acel gand. Daca am sa mor intr-un tren. Un tren ce va merg atat de repede spre tine incat ma va omori. Daca trenul acesta este ultimul pe care trebuie sa-l mai prind. Si brusc se opreste asa intre doua statii fixe, fara sa te gaseasca. Trenul asta ma va omori. Atata forfota in jurul meu, abia daca imi mai pot auzi inima.

Azi am sa mor de durerea dintre doua statii fixe.

Vino pentru totdeauna!

Au trecut ceva zile din inceputul asta brusc si nefiresc. Bucati de creieri amortite si nefolosite asa cum ar trebuii, stau lenese pe coltul pernei . Cafele reci si oameni neintalniti. Pereti albi patati din cand in cand cu aroganta si minciuni. Au trecut cateva zile.