Timp şi spaţiu.

Nimic nu mă nelinişteşte mai mult decât prezenţa ta. Nimic nu mă scâie şi irită decât imaginea privirii tale. Totul e şters, fără pic de culoare. Suspină ameţitor de tare. Totul e alb şi lin.
Pereţii, lumina, umbrele şi liniile corpului îmi amintesc de vocile şterse din gândurile noastre. Totul e alb şi lin.

Titlul.

   Încetează.
Azi, am încetat în a-ţi mai scrie. Nu mai puteam şi nici mintea mea.
  Încetează.

Zâmbesc din când în când ameţitor de mult. Privesc printre rămăşiţe şi zâmbesc. Aşa fac oamenii. Zâmbesc. Vezi tu, ar cam trebuii să zâmbeşti.
Mereu voi fi aici. Doar că nu de fiecare dată la fel.


                                         
                                                                                                                           Ps. Be my hero!