Citești , răsfoiesși, visezi, subliniezi și uiți. Asta te face o femeie. Captivantă, amețitoare, cu unghii rosii și par zburlit. Femeie.
O femeie, nu una oarecare, este prea repede uitată, dorită sau avută. Este femeia pe care ți-o poți imagina a fi a ta, a tuturor.
Te ascunzi degeaba, te cunosc. Îti simt fiecare durere, profunzime și dorința. Nu poți scapa.
Confuzie, frică, indecizie și surprindere. Îmi stă bine zâmbind printre fumul de țigară. Știi ca nu fumez, e doar asa de amuzament.
Ce aiurea, e acolo... dar nu o atigi. O lași în naivitatea ei pură de "Marie" neatinsă. Îti miști uneori aleatoriu degetele prin părul ei suav...roșcat...fumuriu...ori negru intens. Alteori o vrei direct sub tine în înfierbântata situație pervers de întâmplătoare. Buzele ei carnoase, umede și perfecte te altintă, te provoacă și apoi te uită.
Dar te oprești, respiri, zâmbești și bei o gură din berea de preludiu. E asa întuneric. Îti spui că mai bine deschizi ferestra. Aerul rece de februarie stins va face lumină în mintea ta.
E amăgitor, cavalerule.
Ea e acolo, cu fusta jumate ridicată cu un sutien rosu dantelat aproape pierdut privindu-te cu ochii ei mari de vampă neîncercată. Irelevant.
Câteva șuvițe de păr castaniu, câteva raze de soare auriu prevestesc un frumos răsărit.
Răsărit sau Apus nimeni nu va știi...
Ps. Do you ever wish you had a second chance to meet someone again for the first time ?!
