still waiting

Până la urmă fiecare dintre noi așteaptă ceva sau pe cineva. Poți aștepta orice. De la un autobuz târziu într-o stație uitată de timp și oameni până la factura de la orange ori o simpla liniuță de la testul de sarcină. Oamenii au învățat să aștepte, intră oarecum în reflexul lor. Așteptăm raspunsuri, intrebări, indicații de la șefi, roșile de la aprozar ori mama să ne sune. Așteptam. Oricât de contrariați am fi atunci când suntem în "plină" așteptare, așteptăm.
De ce nu aș putea sș strig măcar o singură dată în fața unei imense cozi la intrarea din liceu că nu o să mai aștept. O să intru așa prin toată adunătura aia de ipocriți cu portofele vintage, fără a-mi păsa de coatele-n stomac.
Glumeam, n-aș face asta.Sunt prea lașă. Aș rămâne acolo așteptând, ca o anonimă în anonimatul interzis. Desigur, asta nu-mi este tocmai postura preferată, însă nu mi place să mă dau în specatacol cu un așa public. So...așteptare.

Încă aștept. Nu sunt convinsă ce...dar aștept

Rătăciți și goi

Totul, totul imi vorbește de el: locurile pe unde am hoinărit, casele, gradinile, lucrurile, oamenii pe care i-am cunoscut împreună.În toate și în tot parcă și-a lăsat ființa lui. (Și risipa aceasta nu mai avea margini.) Când tac, ființele si lucrurile dinafară încep să, grăiască amintirile din mine. În gânduri și în vis, în iubire și în ură, în bucurie și în suferință, în faptă și în vorbă, e pururea viu, pururi prezent...

Sunt atâtea stele pe cer

Și azi am poftă de scris. De scris nebun pe pieptul tău gol. De cuvinte și de înghețată cu fructe. De multe și de nimic.

Oamenii trec, se uită, jură și înjură, cataloghează și respiră. Spun multe cuvinte din care voi și până la urma și eu uneori nu înțeleg nimic. Multe cuvinte ce fac o adunătură de ipocriți ce într-un anumit moment mi-ar ieși în cale.
Azi am chef de călărit un armăsar viu și puternic. De sedus în rochie neagră cu dantelă, bărbați între două vârste, copți, plini de povești amăgitoare.
Așa fac mereu, după orgasm întreb de nevastă, de copii și de rata la bancă. Îmi place să știu multe și totusi nimic. După mai puțin de jumatate de oră uit tot, dar asta nu contează. El s-a relaxat, și-a spus oful. Și da, așa seduc.

[......Mi-e frica. Apare iar și iar, nu doar în mintea mea ci pretutindeni…se plimbă alene între cele două vagoane, căutându-mi privirea îngrijorată și speriată făcută parcă din disperare omenească..]

De m-aș rătăci...

Să ne pierdem în lumea largă, cu gânduri și poezii ne
spuse.

Și nu-mi e frică.

Și da, nu mi-e frică de ploaie, de mersul pe bicicletă, de insecte, de cutremure, să mănânc melci, să merg la pescuit, să rămân singură în casă, să cos cearceafuri, să lipesc acțipilduri pe frigidere, să ud flori, să rămân închisă în beci, să spăl geamuri, să înot goală, să nu mi raspunzi la telefon, să stau la ocazie, să mănânc ciocolata noaptea, să merg pe jos 50 de km, să mă trezesc cu tine în fiecare dimineață, să bat doua cuie, să șterg praful, să citesc ziarul bunicului, să vopsesc o usa, să scriu 101 lucruri pe care le stiu despre tine, să aștept zilele ploii să se sature de mine, să bat oameni la cap, să fac dus cu broaște, să alerg pe dealuri, să mă tăvălesc prin noroi, să merg la fân, să stau o noapte pe bloc, să mă joc ascunselea, să citesc în podul casei, să număr orele pănă ce ne vom întâlni, să scriu pe peretele de lângă pat, să privesc un apus de iulie, să fac clatite, să merg pe munte, să mă plâng, să mă uit la tine, să nu-mi amintesc prima noapte în care te am visat, să nu știu să mă închei la șirete, să merg prin ploaie fără umbrela și totuși să nu mă ud, să fac curat, să mă orientez după o hartă, să citesc gândurile oamenilor, să fac maioneza, să joc cu tata table, să fiu singură la mare departare de casă.
Nu mi-e frică...

Și mă apucă dorul de alergat, de fugit și mers rapid. De uitat și de baut. De tras o țigară în piept și iar de alergat. De mers aiurea pe câmpul nostru cu flori de iunie, de tricouri ude și bomboane. De mers pe autostradă. De mâncat pizza cu tata la volan. De stat cu capu pe geam. De țipat în adâncul sufletului. De respirat ușor pe pieptul tău. De citit povești. De stat noaptea la lumina farului. De ascultat muzică și de alergat. De flirtat și fuste mini.
Criim Helen.

Orgasm ideal

Nu încetam în a mă plange. Făceam asta pentru că voiam , simțeam și-mi plăcea. Așa fac mereu când mă simt în inferioritate ori impas... Era aiurea
E un fel de mască, una după care nu mă ascund prea bine. Cu toate astea mă ascund, de oameni, de mine. E amuznat uneori.
Mă privești doar în ochii limpezi. Îți ating buzele.
( Saliva noapte alba rasuflare parcu Tei)

Evit să vorbesc despre mine.

Poate marea ma mințit.

12.aprilie

Vara asta am să mă îndrăgostesc.

Așa-mi repetau zeci de guri aprinse, într-una din diminețile târzii de iarnă.

Primăvara e un anotimp minunat. Simt cum renasc cum radiez și ofer și primesc caldură. E amuzant. Sau nu. Azi întâmplător mi-am dat seama ca nu totul e amuzant. Că timpul nu curge numai prin clepsidra cu nisip că oamenii sunt răi, si apa caldă costă destul de mult.
N-am să-mi bat capul cu asta, cum nu-mi bat capul cu multe. De ce?! ...pentru simplu fapt că trăim așa, într-o lume obosită, plină de neînțeleși și frustrați, iar eu tind să cred că nu fac parte din ei..defapt nu vreau sa fac parte din nimic.

Azi m-am hotărât, tu ești primăvara mea, tu ești vara de care mă voi îndrăgosti.


În unele seri, târziu mă plimb așa pe străzi, fără nici o ezitare ori suspiciune. Oameni, mașini, ferestre stele și mult noroi. Întuneric și lacrimi în ochi. Un bătrân îmi șoptește în taină " E periculos să mergi singură noaptea pe stradă"
Tu unde ești?!