............................................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................

..........................................................................................................

.......................................................................................

......................................................................

.......................................................

- Ce mai faci Cristina?

-Bine, mi-o trag din când în când spontan cu tine.

( Helen)

Destinaţie

I-am scris că-i las absolut tot ce e în casă, de Ia obiecte de preţ la cărţi, de la lucruri personale la amintiri. Adică tot trecutul.

Aş fi fost oare gata să renunţ la tot? La fiecare obicei şi întâlnire? La orice gest subtil. Nu, asta era doar o încăpăţânare femeiască. Habar nu avea cât de lipsită de vlagă şi interes rămâneam după fiecare noapte în cearceafurile lui albe.

Am sa mor.

Ma trezisem cu gandul nimicitor de a muri. Era totusi un gand plin de detalii si intrebari. La fel si raspunsurile erau multe. Atatea idei, si planuri ca parca deodata lumea mea se inchisese in acel gand. Daca am sa mor intr-un tren. Un tren ce va merg atat de repede spre tine incat ma va omori. Daca trenul acesta este ultimul pe care trebuie sa-l mai prind. Si brusc se opreste asa intre doua statii fixe, fara sa te gaseasca. Trenul asta ma va omori. Atata forfota in jurul meu, abia daca imi mai pot auzi inima.

Azi am sa mor de durerea dintre doua statii fixe.

Vino pentru totdeauna!

Au trecut ceva zile din inceputul asta brusc si nefiresc. Bucati de creieri amortite si nefolosite asa cum ar trebuii, stau lenese pe coltul pernei . Cafele reci si oameni neintalniti. Pereti albi patati din cand in cand cu aroganta si minciuni. Au trecut cateva zile.

Dragostea se imparte in doi.

Cine oare iti jura iubire?!

Recenzie

Memoriile unei gheise

Ce este o gheisa? Un obiect al dorintei. O opera de arta in miscare. Un actor, un artizan, un entertainer, dupa traditia japoneza. Un tip uman la granita cliseului cultural, imposibil de redat in categoriile occidentale. Sau poate doar o femeie care poseda, in cea mai inalta masura, rafinamentul artelor lumesti.

Chiyo, o fata dintr-un sat de pescari, este vanduta unei okiya pentru a fi initiata in artele gheiselor. Ritualurile seductiei sunt nenumarate, intr-o lume al carei esafodaj se sprijina pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginitatii unei adolescente sau pe teserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheisa, ajunge sa stapaneasca destine, sa detina secrete si sa construiasca un imperiu al erotismului ritualic.

In mintea mea destul fum.

Cafea.