Îndrăgosteşte-mă de tine.

Oamenii trăiesc în cutii ale minţii lor.

Depozitează amintiri, suflete, frunze şi din când în când chipuri. Şterg gânduri şi speranţe.

Îmbibă sentimente deja intrate în putrefacţie cu dragoste lasciva şi doruri adunate. Răscolesc fiori şi caută atingeri.

Oamenii trăiesc în cutii ale minţii lor. Caută înţelegere şi dau respect. Găsesc nefericiţi şi sute de întrebări .

Ceruri albastre şi limpezi în mijlocul verii. Cutii ale minţii lor.

Tervetuloa

Şi dacă brusc îţi dai seama că nu eşti unde trebuie. Sau unde ar trebuii să fi. Dacă acel cer aglomerat nu îţi mai e dat. Şi te simţi captiv în mintea şi sufletul unora. Şi dacă " a pleca" înseamnă " a naşte". Şi dacă...

Şi dacă brusc iti dai seama că nu eşti unde trebuie.

ps. Îţi aminteşti... câte aveam de spus

Timpul are mersul lui, şi totul are sens.

pss. Primăvara dulce primăvara, cu mâini de gheaţă şi ochi întunecaţi

............................................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................

..........................................................................................................

.......................................................................................

......................................................................

.......................................................

- Ce mai faci Cristina?

-Bine, mi-o trag din când în când spontan cu tine.

( Helen)

Destinaţie

I-am scris că-i las absolut tot ce e în casă, de Ia obiecte de preţ la cărţi, de la lucruri personale la amintiri. Adică tot trecutul.

Aş fi fost oare gata să renunţ la tot? La fiecare obicei şi întâlnire? La orice gest subtil. Nu, asta era doar o încăpăţânare femeiască. Habar nu avea cât de lipsită de vlagă şi interes rămâneam după fiecare noapte în cearceafurile lui albe.

Am sa mor.

Ma trezisem cu gandul nimicitor de a muri. Era totusi un gand plin de detalii si intrebari. La fel si raspunsurile erau multe. Atatea idei, si planuri ca parca deodata lumea mea se inchisese in acel gand. Daca am sa mor intr-un tren. Un tren ce va merg atat de repede spre tine incat ma va omori. Daca trenul acesta este ultimul pe care trebuie sa-l mai prind. Si brusc se opreste asa intre doua statii fixe, fara sa te gaseasca. Trenul asta ma va omori. Atata forfota in jurul meu, abia daca imi mai pot auzi inima.

Azi am sa mor de durerea dintre doua statii fixe.

Vino pentru totdeauna!

Au trecut ceva zile din inceputul asta brusc si nefiresc. Bucati de creieri amortite si nefolosite asa cum ar trebuii, stau lenese pe coltul pernei . Cafele reci si oameni neintalniti. Pereti albi patati din cand in cand cu aroganta si minciuni. Au trecut cateva zile.

Dragostea se imparte in doi.

Cine oare iti jura iubire?!