Nu-mi pasă

Și nu-mi pasă decât că nu ești în a mea minte iresponsabil de enervantă.
Mintea, că de ea ne agățăm de cele mai multe ori, e sedimentata în dulci ironii pe care nu mă tem să le pun în aplicare. Oricum nu-mi pasă. Nu am regrete, spun tot ce mintea mea vrea să spună. Vorbesc la întamplare cu conotații mincinoase. Răspund aiurea și nu rostesc prea multe consoane. Pentru că mintea mea, perversă și abuzivă, îți roade unicii neoroni. Îi stoarce de energie, îi învârte, îi amestecă și apoi pleacă. Mintea mea nepoliticoasă. Nu-i poți reproșa nimic tocmai pentru că fără ea nu ai respira, visa ori contempla.
Și nu-mi pasă decât că nu ești în a mea minte ce aer și iubire îti dă !


[.....jurnal....]

Trup vs Minte

Simt nevoia de a intra în trupurile și mințiile oamenilor,

Fiind singura specie ce mă dezamagește.

Simt că cineva trebuie să le intre în minte, 

Să le scoata ce nu-i bun și să lase locul acela vid, pentru implantarea « agonisirii «  altor ani.

Așa ar trebui făcut.

Golul interior ustură și doare însă mai bine goliciune decât prostie.

Trupurile lor lăsate la întâmplare putrezesc.

Se destramă și uită orice sentiment și atingere.

Mâinile, picioarele, urechile și chiar ochii râd…

Ironic sau nu, râd de neștiința minții.

În același timp, tac și te lasă să plutești

În vidul agonisiri tale. 

 ......jurnal 2013