Încă mă mai ascund sub un breton des și castaniu. Imi convine de minune această postură, misterioasă și aluzivă în același timp. Ochii mei căprui conturați cu tuș sunt ca o pagină pe care din când în când arunci un cuvânt. Și cele câteva bucle nu trec de umerii goi.
Bucle castanii, asta sunt eu.
Buzele rozii și crăpate sunt iluziile unor nopți grele, cu votcă și tutun. Sunt începutul și sfârșitul unui "te iubesc". Sunt dovada vie că trăiesc.
Expresia feței e un reper destul de interesant în catalogarea oamenilor. Oamenii pe care îi întâlnim în metrou, în aeroport ori la colțul străzii. Ei au o expresie pe care cu greu te straduiești să o ții minte. Sunt așa dens conturate fără vlagă și simplitate. Aș spune chiar comerciale...
Desigur, contrariul e evident. Multe fizionomii pe care ni le amintim sunt pure și îndrăznețe (frumoase), ieșite din anonimatul cotidian.
"face à face avec toi"
joi, 23 mai 2013
vineri, 29 martie 2013
Nu-mi pasă
Și nu-mi pasă decât că nu ești în a mea minte iresponsabil de enervantă.
Mintea, că de ea ne agățăm de cele mai multe ori, e sedimentata în dulci ironii pe care nu mă tem să le pun în aplicare. Oricum nu-mi pasă. Nu am regrete, spun tot ce mintea mea vrea să spună. Vorbesc la întamplare cu conotații mincinoase. Răspund aiurea și nu rostesc prea multe consoane. Pentru că mintea mea, perversă și abuzivă, îți roade unicii neoroni. Îi stoarce de energie, îi învârte, îi amestecă și apoi pleacă. Mintea mea nepoliticoasă. Nu-i poți reproșa nimic tocmai pentru că fără ea nu ai respira, visa ori contempla.
Și nu-mi pasă decât că nu ești în a mea minte ce aer și iubire îti dă !
[.....jurnal....]
Mintea, că de ea ne agățăm de cele mai multe ori, e sedimentata în dulci ironii pe care nu mă tem să le pun în aplicare. Oricum nu-mi pasă. Nu am regrete, spun tot ce mintea mea vrea să spună. Vorbesc la întamplare cu conotații mincinoase. Răspund aiurea și nu rostesc prea multe consoane. Pentru că mintea mea, perversă și abuzivă, îți roade unicii neoroni. Îi stoarce de energie, îi învârte, îi amestecă și apoi pleacă. Mintea mea nepoliticoasă. Nu-i poți reproșa nimic tocmai pentru că fără ea nu ai respira, visa ori contempla.
Și nu-mi pasă decât că nu ești în a mea minte ce aer și iubire îti dă !
[.....jurnal....]
miercuri, 27 martie 2013
Shot de plante ieftine
Totul în lumea asta vine pe neașteptate. Atunci când nu vrei, nu ai și nu-ți dorești lucrurile încep să vină așa în trainica lor odihna. Pe neașteptate totul se așază fie că vrei fie că nu.
Oamenii sunt ca fenomenele naturii vin mereu pe neșteptate. Pleacă, dispar, apar, revin. Pe neașteptate.
Neașteptat este atunci cand simpla lor voce, privire ori atingere sufletescă îți crează acea repulsie, nepăsare și dezinteres.
Când gândul că tocmai și-au tras-o te scoate din minți.
Când nonșalanti raspund aluziv.
Când au părul neingrijit si duhnesc a crâșmă murdara de timp...A țigara de după si a șatul de plante ieftine.
Mi-e așa silă de oamenii ăștea ce nu ascund nimic. Când fură, vând și înșală ei nu simt nimic. Ei ascund pe neașteptate o ipocrizie anume...
Oamenii sunt ca fenomenele naturii vin mereu pe neșteptate. Pleacă, dispar, apar, revin. Pe neașteptate.
Neașteptat este atunci cand simpla lor voce, privire ori atingere sufletescă îți crează acea repulsie, nepăsare și dezinteres.
Când gândul că tocmai și-au tras-o te scoate din minți.
Când nonșalanti raspund aluziv.
Când au părul neingrijit si duhnesc a crâșmă murdara de timp...A țigara de după si a șatul de plante ieftine.
Mi-e așa silă de oamenii ăștea ce nu ascund nimic. Când fură, vând și înșală ei nu simt nimic. Ei ascund pe neașteptate o ipocrizie anume...
luni, 4 martie 2013
Aerul din tine
Cuvinte, pagini, foi,
Amintiri, zâmbete, soare
Ploaie, nori, înălțime, speranță
Voce, aer, eu, albastru
Iarbă, greu, alb-negru.
Imi place primăvara la fel de mult ca și nesul deveme.
Imi place primăvara pentru toate floriile, cerurile, apusurile și rasariturile ei
Imi place primăvara !
Amintiri, zâmbete, soare
Ploaie, nori, înălțime, speranță
Voce, aer, eu, albastru
Iarbă, greu, alb-negru.
Imi place primăvara la fel de mult ca și nesul deveme.
Imi place primăvara pentru toate floriile, cerurile, apusurile și rasariturile ei
Imi place primăvara !
sâmbătă, 2 februarie 2013
Trup vs Minte
Simt nevoia de a
intra în trupurile și mințiile oamenilor,
Fiind singura
specie ce mă dezamagește.
Simt că cineva
trebuie să le intre în minte,
Să le scoata ce nu-i bun și să lase locul
acela vid, pentru implantarea « agonisirii « altor ani.
Așa ar trebui
făcut.
Golul interior ustură și doare însă mai bine
goliciune decât prostie.
Trupurile lor
lăsate la întâmplare putrezesc.
Se destramă și
uită orice sentiment și atingere.
Mâinile,
picioarele, urechile și chiar ochii râd…
Ironic sau nu,
râd de neștiința minții.
În același timp,
tac și te lasă să plutești
În vidul
agonisiri tale.
......jurnal 2013
sâmbătă, 5 ianuarie 2013
Să nu crezi nimic!
Să nu crezi oameni, cuvinte, voci ori fapte.
Să nu crezi nimic.
Până la urma nimeni nu știe ce spune, scrie, crede ori gândește
Scriem aleatoriu pentru a ne astupa mintea cu vise și speranțe. Scriem pentru a ne contura propriul univers în mișcare. Scriem pentru că respirăm prin forma literelor pe o foaie îngălbenită. Scriem pentru a trăi liberi. Scriem pentru nimic.
Credem în vietăți sobre, în divin ori pietre ascunse. Credem în fascinația unor zeități inexistente. Credem pentru că este unica formă pentru a ne îndeplini ascunzișurile sufletului. Credem pentru îndrumare, sfat și compasiune. Credem. pentru nimic.
Gândim diferite metode de a câștiga timp, bani, dragoste ori pur și simplu atenție. Contemplarea este un drept de afirmare. Un drept alocat fiecăruia. A gândi reprezintă raționamentul temporal pe care îl avem, desigur, fiecare dintre noi. Gândim grădini exotice ori fluturi în stomac. Gândim pentru nimic.
Scriem, credem și gândim pentru a satisface neajunsuri.
...........jurnal
Să nu crezi nimic.
Până la urma nimeni nu știe ce spune, scrie, crede ori gândește
Scriem aleatoriu pentru a ne astupa mintea cu vise și speranțe. Scriem pentru a ne contura propriul univers în mișcare. Scriem pentru că respirăm prin forma literelor pe o foaie îngălbenită. Scriem pentru a trăi liberi. Scriem pentru nimic.
Credem în vietăți sobre, în divin ori pietre ascunse. Credem în fascinația unor zeități inexistente. Credem pentru că este unica formă pentru a ne îndeplini ascunzișurile sufletului. Credem pentru îndrumare, sfat și compasiune. Credem. pentru nimic.
Gândim diferite metode de a câștiga timp, bani, dragoste ori pur și simplu atenție. Contemplarea este un drept de afirmare. Un drept alocat fiecăruia. A gândi reprezintă raționamentul temporal pe care îl avem, desigur, fiecare dintre noi. Gândim grădini exotice ori fluturi în stomac. Gândim pentru nimic.
Scriem, credem și gândim pentru a satisface neajunsuri.
...........jurnal
miercuri, 14 noiembrie 2012
În fiecare zi...
În fiecare zi același zâmbet neobosit de dulce așteaptă.
În fiecare zi o privire se stinge iar o inimă se deschide.
În fiecare zi oamenii mint și sunt mințiți.
În fiecare zi ceața doboară pasiunea și dorințele.
În fiecare zi atingerile dor mai mult decât doua cuvinte
Pentru că în fiecare zi plecăm și ajungem.
în fiecare clipă, mintea, sufletul și cerul se schimbă
în fiecare zecimală ne spunem valoarea
în fiecare sunet ne rostim povestea
în fiecare esarfa punem un parfum.
În fiecare zi iubim prostește pentru că în fiecare zi plutim la întâmplare, neobosiți.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
