joi, 16 decembrie 2010

Termometru.

Uneori timpul se opreşte. Ei tac se ascund şi uită să respire. E târziu şi noapte.
E un fel de dorinţă ce revine din când în când. E ca şi atunci când vrei să simţi acel ceva chiar dacă este lângă tine.

Nu înţeleg mare lucru, poate că nici măcar nu vreau să înţeleg. Lumea e ameţită, eu sunt ameţită şi toţi din jurul meu plutesc într-o ameţeală continuă.

Timpul trece şi lasă urme, se adânceşte tot mai mult ca şi acel râu lângă care stăteam când eram mică. ( O să şterg partea asta din a mea minte)

Aş cam....nimic doar uită-mă

(Şi n-am febră)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu