Uda-mă

E ca şi cum ai fi aşteptat asta, nui aşa? E încă devreme şi e întuneric de o groază de timp. Ploua încet aproape tulburător.
Îmi amintesc zecile de minute petrecute în faţa ta. Aşa fără nici o expresie. Trăgând uneori plictisită dintr-o tigară.
Sunt mulţi cei care măsoară timpul. Au grijă să numere fiecare secundă trecută, fiecare minut scurs. Într un cireş timpul trece greu, ştii tu ca şi ora de mate cu logaritmi şi alte funcţii prosteşti. Parcă ajută pe cineva la ceva chestia asta.

Cuvinte.

Floarea de pe pervaz se cam usucă. Pământul se tot crapă, asemeni unor vene uniforme ce pulseaza viaţă. E atât de uşor să uzi o floare. Şi cu toate astea no fac, nu din lene sau din ne timp ci pur şi simplu dorinţa de a vedea pe cineva stors de orice pic de energie, fără suflare mă face să mă simt importantă, puternică şi nefolositoare.

"Si parca ne feream amandoi sa nu alunecam intr-un subiect care ne-ar fi amintit de noaptea precedenta."