aleatoriu într-o zi geroasă

În fiecare seară mă așez în așternuturile mele, liniștitor de familiare cu o poftă nebună de a dormi. De parcă ceva inedit voi visa, voi clipi, voi zâmbi și întreg univers va fi schimbat. Îmi încetez orice activitate. Îmi arunc cartea sub pat, îmi opresc orice aplicație afurisită de pe telefon, las veioza aprinsă și mă pregătesc pentru momentul cel “mare”.

Însă  mii de gânduri, pe care aș vrea să le pot opri pentru câteva ore nu se opresc. Parcă exact în momentul în care clipesc pentru ultima oară, atunci cu o nonșalanță de invidiat, fiecare părticică din trupul meu se tot foiește în patul prea mare pentru un singur trup. Și mi se redeschid cutii ale minții mele. Se umilesc, se ceartă, se iubesc, se ating, se doresc și se sfâșie. Cutiile minții mele… Gânduri, trăiri, sentimente și iluzii. Astea toate se învârt în mine, în mintea mea care nu dă dovada de oboseala ci doar de haos.

De atâta oboseală într-un sfârșit adorm. Scurt, inert și “pe ace”. Nu știu niciodată cât dorm, cum dorm și ce visez. Dar în fiecare dimineața când un ultim gând mă face să ma ridic din pat și să-mi repornesc legăturile “virtuale”, oftez greu la gândul unui somn bun. Desigur, cafea amară dintr-o cană mult prea veselă pentru o noapte de nesomn, aerul rece și înviorător mă fac sa o iau de la capăt… Cred ca acea zicală cu “Noapte e un sfeșnic bun ” ar trebui să ia în seama cât de bun și pentru ce perioadă. La gânduri nelimitate se aplică oferta cu “vorbești nelimitat în orice rețea ” ?!