E destul de frig afară şi e prima oara când fac asta. E prima oara când fără să mă mai uit înapoi plec. Obişnuiesc des să plec aşa când mi se năzare, însă la fel de des mă apucă şi remuşcările.
Azi ciudat, nu mă apucă.
Nu am timp de explicaţii, nu vreau să dau explicaţii nimănui.
-Cafea? [nu, multumesc]
-Ai cumva un foc? [ fumez doar într-un singur moment, şi ăla vine destul de rar - îmi pare rău nu fumez]
-Ploaiaa asta! [ e destul de plăcut să te plimbi aşa ca un străin prin viaţa altora]
-Ştiţi cumva cum să ajung pe strada "Număcăuta, numărul 3" ? [e amăgitor să crezi că vei găsii o asemenea stradă , într-un oraş numai cu bulevarde]
-Mă iubeşti? [ e ca şi când nu ai fi văzut niciodată acel tot, dar cu toate astea îţi poţi imagina totul, în totalitea sa]
devreme cesul sună. Bem un nes?
Mă suni degeaba.
Ja vielä...
RăspundețiȘtergere