vineri, 12 noiembrie 2010

Far away.

Lasă-mă...vreau să adorm la tine în braţe să visez şi să uit cât e de târziu. Vreau să mă pierd în lumea nostra fără uşi şi cu geamuri multe, cu perdele albe şi pereţi coloraţi, cu cafele dulci şi multă ciocolată.
Să alergăm pe poteci fără nume, uitate de timp...uitate de noi.
Toamna pleacă, fuge cu vântul , se ascund şi spun povesti. Ne privesc uneori şi işi amintesc de noi, de serile pe pod şi de cuvinte. De multe cuvinte stinse şi reaprinse.

Şi toţi şi toate rămân martori. Vântul, lumina, pământul şi luna, şi cea dintâia stea. Rămân. Mai rămâi puţin.

oricum n-ai înţeles nimc din toate frământările mele...
12-7

4 comentarii:

  1. :) '' De multe cuvinte stinse şi reaprinse'' o infinitatea de cuvinte -> o groaza de intelesuri.. si totusi un singur cuvant la care nu i-am gasit inca bricheta potrivita as vrea sa il reaprind, dar pentru unii e inutil ca sa nu zic imposibil... frumos , imi place titlul.
    .... :..Iar melodia Far Away de la Nickelback e perfecta pt acest post ;)zic eu .

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi permit sa spun ca n-ai inteles nimic din postare. E ca si cum ai citii fara sa sti ce citesti. (timp-multe carti citite-cuvinte-si mult scris)
    Oricum multumesc pentru remarca. Viziunea oricui ascupra postarii e in functie de trairile fiecaruia deci..nu pot spune mare lucru.
    Criim.

    RăspundețiȘtergere
  3. A fost doar un gand. :)) citeam.. fara sa stiu ca citesc defapt, eram prea obosita, dar totusi imi placea..incercam sa inteleg, dar tot de mine imi aminteam.. ma rog .

    ''Viziunea oricui ascupra postarii e in functie de trairile fiecaruia deci..nu pot spune mare lucru.'' corect ;) ..ma bucur ca intelegi.

    RăspundețiȘtergere