Dragostea se imparte in doi.

Cine oare iti jura iubire?!

Recenzie

Memoriile unei gheise

Ce este o gheisa? Un obiect al dorintei. O opera de arta in miscare. Un actor, un artizan, un entertainer, dupa traditia japoneza. Un tip uman la granita cliseului cultural, imposibil de redat in categoriile occidentale. Sau poate doar o femeie care poseda, in cea mai inalta masura, rafinamentul artelor lumesti.

Chiyo, o fata dintr-un sat de pescari, este vanduta unei okiya pentru a fi initiata in artele gheiselor. Ritualurile seductiei sunt nenumarate, intr-o lume al carei esafodaj se sprijina pe culorile unui chimono, pe dezgolirea unei cefe pictate, pe licitarea virginitatii unei adolescente sau pe teserea unei intrigi de budoar. Sayuri, pe numele ei de gheisa, ajunge sa stapaneasca destine, sa detina secrete si sa construiasca un imperiu al erotismului ritualic.

In mintea mea destul fum.

Cafea.

Ucid.

Sperantele ucid . Uneori si visele. Gandrile ucid la fel si cuvintele. Cand durerea se amesteca violent cu nebunia. Atunci cand tot ceea ce avea un gust dulce ti se pare amar. Atunci cand tot binele tau s-a transformat in rau, apar ele…gandurile care ucid. Ganduri care ucid, prin simplul fapt ca mintea mea este ocupata numai cu ele…si altceva nu pot…nu stiu sa mai simt. Ucid.

Iubeşte-mă

Ia-mă de mână şi trage-mă lângă tine
Adună-ţi gândurile şi transmite-mi mii de emoţii
Plănuieşte sărutul perfect şi lasă-mă să mă bucur de el de infinite ori
Ascultă-mi fiecare şoaptă şi înregistreaz-o pentru eternitate
Rătăceşte-ţi mâinile în părul meu şi dă-mi fiori de fiecare dată când respiri pe gâtul meu
Închide ochii şi spune-mi ce simţi ...
Fă un drum până în Rai şi înapoi şi-apoi iubeşte-mă o veşnicie pe Pământ.

Recenzie

"O femeie" Peter Esterhazy

In aceasta "enciclopedia erotica", dupa cum a fost definita de catre un important critic literar din Ungaria, autorul Peter Esterhazy sugereaza cu subtilitate si ironie ca nu exista nimic comun in intamplarile amoroase, ba mai mult, ca nici macar nu exista intamplari amoroase.

Exista, pur si simplu, intamplari si stari incalculabile pe care femeia si barbatul le infaptuiesc si le traiesc in numele dragostei. "Peter Esterhazy nu doreste altceva decat sa inteleaga misterul; iar daca exista o femeie care nu intelege ce anume gandeste sotul, iubitul sau partenerul ei, neaparat trebuie sa citeasca aceasta carte. Va fi cu o iluzie romantica mai saraca, dar in mod sigur va fi mai desteapta si mai inteleapta."

De ce îl iubesc pe Zburătorul

Pornesc la drum cu premisa că voi scrie un tratat despre Zburătorul, şi nu o carte,deşi ar fi multe de spus.
Acel ultim cuvânt a avut o rezonanţă puternică în capul meu. Care cuvânt?Nu mi-l amintesc şi nici nu vreau să mi-l amintesc.Şi aşa mi-a dat peste cap toate gândurile.
Revenind la Zburătorul: îmi place concepul de Zburător:un tânăr frumos, care cobora noaptea la tinerele fete,fiind asociat cu primul fior al dragostei.În mintea mea este în strânsă legătură cu primăvara şi cu început, ceea ce este foarte draguţ.
Nu Eros, nu Cupidon, nu Amor, nu Dracula, nu nu şi nu!Îl vreau pe Zburătorul. Întodeauna am avut impresia că Zburătorul a fost creat pentru a-l detrona pe Făt Frumos. Făt Frumos era un clasic:comportament exemplar,puternice expresii ale moralităţii, pe când despre Zburătorul nu ştiu decât faptul că era foarte atrăgător fizic, viclean,ceea ce mă îndreptăţeşte pe mine să-l numesc bad boy . Şi pentru că întodeauna am avut o atracţie pentru băieţii răi se înţelege de ce îl prefer pe Zburătorul în loc de Făt Frumos.

Pentru oameni cu drag.

Oamenii sunt cei ce ma intriga cel mai tare. Imprevizibili si nestatornici iti ravasesc orice speranta de reusita ori implinire sufleteasca printr-o singura clipire. Oamenii. Nimic mai necontrolat si neasezat ca oamenii. Mai schimbatori decat vremea, initiatori de opinii si suspiciuni. Oamenii. Indiferenti la revederi ori simple lacrimi aruncate pe un obraz nesters. Oamenii. Nu-i intelege, nu-i condemna, nu-i judeca ori percepe. Oamenii sunt in asa fel facuti incat nu pot fi " cititi" nici macar de acel aparat ineteligent cu citirea retinei. Sunt misterios, cu un trecut si un prezent voluptos. Oamenii. Nu cer, nu vor , nu primesc si nu au. Nu cer dragoste, nu vor pasiune, nu primesc intelegere si nu au prieteni. Oamenii.
.........................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................................

Si pana la urma de ce acestor specimene atat de ratate de sansa ori vointa li se spune " oameni".... mai bine era o combinatie intre : incapatanare-neintelegere-aroganta si superficialitate.
Ps. Si nu, nu sunt frustrata din cauza oamenilor ci revoltata.

Recenzie

Viata pe un peron

În centrul cărtilor lui Octavian Paler nu se află nici sfântul nici bruta absolută, nici supraomul nietychean, ci tocmai omul obisnuit, suma de calitati şi defecte, patimi şi slăbiciuni , îndoieli, şi angoase. Oricine se poate aşadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El , eroul exemplar ieşit din seria biologică. Pe peron suntem noi.

Gravitatea fara morgă, asumare si autoangajare, miye înalte şi blestematele probleme insolubile ale individului şi ale comunitătii. Sensibilitate şi constiintă, anexitate şi aspiratie către echilibru, fragilitatea eului şi , ca formă de apărare , proiectare într un câmp anistoric al valorilor tari, o ideatie atât de bogată şi de vie, cuprină în tipare de inviolabilitate sintactică...

Chaque jour

În fiecare zi ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare
Şi nu băgăm de seamă că în loc
Rămâne un deşert de disperare.

Ne invadează lenea unui vis
Pe care îl anulăm cu o şovăire
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor să admire.

Ne răsucim pe un aşternut posac
Însinguraţi în doi, din laşitate
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate.

Ne pomenim prea goi într-un târziu
Pe o nepermis de joasă treaptă tristă
Prea sceptici şi prea singuri, prea în pustiu
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare
Şi nu băgăm de seamă că în loc
Rămâne un deşert de disperare

Ameteala de toamna

Noiembrie. nostalgie. ciocolata calda. Damien Marley. praline. bicicleta. maruntis. intalnire.

N-am sa te las

E toamna...toamna
Rece si distanta
E toamna...toamna

Prea multa ceata in mintea mea. Prea multe cuvinte si raspunsuri. Lumea se cam joaca in amintiri. N-am sa te las sa te pierzi cand visezi. Am auzit ca la Londra va ploua. Frunze negre, ruginii in ale tale priviri. Lasa-ma sa plang pe al tau umar. Aruca-mi zambete. Sa te cred si sa ma mir?!


Azi, cauta-ma tu !
( nimeni nu stie nimic. timida ori altundeva. nimeni nu stie nimic)

Obligat forţat

Îmi amitesc cu greu mişcările tale lascive.

Lovei aerul din cănd în când cu puterea unei fiinţe neînchipuite.

Aşa se scurge timpul

dintre noi.