joi, 23 mai 2013

Expresia feței vs breton castaniu

Încă mă mai ascund sub un breton des și castaniu. Imi convine de minune această postură, misterioasă și aluzivă în același timp. Ochii mei căprui conturați cu  tuș  sunt ca o pagină pe care din când în când arunci un cuvânt. Și cele câteva bucle nu trec de umerii goi.
Bucle castanii, asta sunt eu.
Buzele rozii și crăpate sunt iluziile unor nopți grele, cu votcă și tutun. Sunt începutul și sfârșitul unui "te iubesc". Sunt dovada vie că trăiesc.

Expresia feței e un reper destul de interesant în catalogarea oamenilor. Oamenii pe care îi întâlnim în metrou, în aeroport ori la colțul străzii. Ei au o expresie  pe care cu greu te straduiești să o ții minte. Sunt așa dens conturate fără vlagă și simplitate. Aș spune chiar comerciale...
Desigur, contrariul e evident. Multe fizionomii pe care ni le amintim sunt pure și  îndrăznețe (frumoase), ieșite din anonimatul cotidian.


 "face à face avec toi"

2 comentarii:

  1. Eu mă încred mult în ochi, in priviri şi în adevăratul mesaj ce stă codat în diametrul pupilei, în deschiderea ochilor, în modul în care stralucesc ori nu, şi în înfocarea cu care privesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos blog. Daca iti place si arta contemporana - in special pictura - te invit sa vizitezi un blog deosebit, pe care il gasesti la aceasta adresa.

    RăspundețiȘtergere