Un oraș în ceață

 Desigur, acesta este tabloul ideal pentru un început de iarnă cu sprâncene argintii și mănuși călduroase.

Prolog.



A trecut ceva timp de când nu am mai scris; obiectiv sau subiectiv spunând, mutarea într-un alt oraș aduce cu sine greutatea cu care îți regăsești așa numitul ego.. Uneori poate dura mai mult alteori mai puțin.
Simt constrângerea unei clepsidre din ce în ce mai mult.
Semafoarele prevestesc din 50 în 50 de metri depărtare de vatră.. Și acele "câteva " luminițe ale orașului nici măcar nu au căldura, bucuria și frumusețea celor privite de pe o stradă îngustă dintr-un orășel de depresiune... Sigur, aș putea spune că sunt o inadaptată , protejându-mi constant ambițiile, dorințele și sentimentele personale. Sau aș putea spune doar că.... e mai usor să trăiești într-un oraș mic cu oamni bine cunoscuți, cu aceleași gesturi zilnice și cu un " Bună dimineața ! " în autobuzul cartierului.
Aventura și provocarea orașului ăstuia, nesătul de aglomerat, cu o mixtură de genii conturează vidul sufletesc ce ți-l inspiră cu fiecare fum pe care   fără să vrei îl respiri la colțul străzii.


 Toamna mea dulce,
 cu frunze arămii și piscuri roșiatici,
 cu poteci înghețate și creste adunate....
 Unde ești tu Oare?!