vineri, 13 decembrie 2013

De cele mai multe ori ...


De cele mai multe ori nu deschidem ochii suficient, nu rostim cuvinte la momentul potrivit și nu facem gesturi "interzise". De cele mai multe ori trecem pe aceeași stradă zi de zi fără a observa micile buticuri, pavajul decolorat ori măreția arborilor înfloriți.
De cele mai multe ori uităm să fim fericiți, să zâmbim ori pur și simplu să surâdem...
Și doar cu câteva picături din licoarea neagră și amăruie ce-ți alintă buzele poți contempla la miile de motive ce te fac să zâmbești, să râzi.

oameni, păsări, amintiri, locuri, senzații, cărți, fructe...ori câteva cubulețe de ciocolată.

De cele mai multe ori surâd inevitabil. Fie că privesc aiurea pe geam fie că mă întâlnesc întâmplător cu cineva din orașul natal, surâd. Fiecare fulg de nea căzut pe nasul meu rece  provoacă gurii mele un adevarat zâmbet.
Iar ochii albaștrii, naivi și atât de sinceri în gesturi și cuvinte ma învăluie într-un rânjet copilăresc.



De puțin timp am descoperit aroma mării.... sunt atât de îndragostită de zbuciumul apei , de lovituri valurilor , ne nisipul aspru și fin, de mirosul sărat, de apusurile și rânduri leneș scrise . Marea e o altă lumea...un alt univers , o altă poveste cu multe vise și atingeri.
Pătimașă, iubitoare și erotică instigă la lucruri interzise, și clipe de fericire absolută. Marea...


joi, 5 decembrie 2013

Un oraș în ceață

 Desigur, acesta este tabloul ideal pentru un început de iarnă cu sprâncene argintii și mănuși călduroase.

Prolog.



A trecut ceva timp de când nu am mai scris; obiectiv sau subiectiv spunând, mutarea într-un alt oraș aduce cu sine greutatea cu care îți regăsești așa numitul ego.. Uneori poate dura mai mult alteori mai puțin.
Simt constrângerea unei clepsidre din ce în ce mai mult.
Semafoarele prevestesc din 50 în 50 de metri depărtare de vatră.. Și acele "câteva " luminițe ale orașului nici măcar nu au căldura, bucuria și frumusețea celor privite de pe o stradă îngustă dintr-un orășel de depresiune... Sigur, aș putea spune că sunt o inadaptată , protejându-mi constant ambițiile, dorințele și sentimentele personale. Sau aș putea spune doar că.... e mai usor să trăiești într-un oraș mic cu oamni bine cunoscuți, cu aceleași gesturi zilnice și cu un " Bună dimineața ! " în autobuzul cartierului.
Aventura și provocarea orașului ăstuia, nesătul de aglomerat, cu o mixtură de genii conturează vidul sufletesc ce ți-l inspiră cu fiecare fum pe care   fără să vrei îl respiri la colțul străzii.


 Toamna mea dulce,
 cu frunze arămii și piscuri roșiatici,
 cu poteci înghețate și creste adunate....
 Unde ești tu Oare?!