sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Devreme ceasul sună

Amar.
E cam amar totul. Uită că timpul trece. Aleargă şi râde-mi în faţă. Spune-mi aşa amar şi rece că mă iubeşti doar pe mine, că eu sunt fiecare picătură de viaţă ce-ţi curge prin vene şi că n-are să vină ploaia. Amar.

Prinde-măăă !
Străduţele din povestea noastră sunt înguste, lungi, scurte, pline de oameni sau pustii. Ameţitoare sau liniştite, sofisticate sau simpliste, aromate sau plictisitoare. Străduţele din povestea noastră suntem eu şi tu.

Orele se scurg, cerul se apropie iar soarele mă sărută?!
A mai trecut ceva timp, va mai trece şi vom ramane la fel. Hai, spune mi că e vară şi că vom pleca de nicăieri până oriunde. Un tren ne aşteaptă.
Şi poate că am început să uit, să dorm aşa pe unde apuc şi să nu mă mai deranjeze gustul cafelei amare.

-Flori?
-Albe.

5.11. Mai jos?!

2 comentarii: