Ploaie.
A cam ploua în ultima vreme, era frig si bătea tare vântul.
Stres, nervi şi muzică...multă muzică în dimineţile din 37.
Acum câteva zile cineva ma făcut să cred că nu totul e etern, că oricât de legate ar fi doua lucruri, ele se pot rupe ori termina oricând. Şoc? ( imi permit să spun doar că e o gândire raţională de care poate că aveam nevoie şi atât)
Seară. Întuneric şi multă apă ce bate pe cine vrea ea. Şi toate astea nu fac decât să îngreuneze starea mea. Nimic mai mult.
Ei stau şi privesc, se miră apoi pleaca fără a mai spune ceva.
Recunoaşte! ...nimic nu-i etern.
Începând cu timpul şi sfârşind cu iubirea?! sau biletele de la R.A.T. , şi nici măcar mama nu i constantă în ceea ce zice...deci
Ploaie şi toţi dobitocii ce se uită la mine că am noroi pe pantaloni, şi că nu mi plac umbrelele.
Şi simt liniştea ta în neliniştea mea.
off...
RăspundețiȘtergere